Rândurile fericirii

Sunt doar un copilaș.
Îmi place mult să mi se spună povești.
Însă rămân întotdeauna puțin nedumerit când acestea se încheie: “Și au trăit fericiți…”
De unde s-o știu, din moment ce nu se mai spune nimic, nu se mai povestește nimic?
Toți prinții și prințesele acestea nu mai au niciodată nici o supărare?
Nu sunt niciodată nefericiți?
Și de ce se sfârșește povestea aici? Fericirea n-are nimic interesant?
Nu mai e nimic de spus când ești fericit?
De ce tot acest mister în jurul fericirii?

Am zece ani.
Acord din ce în ce mai puțină atenție istorisirilor adulților, dar îi urmăresc.
Din ce în ce mai mult. Ciulesc urechea atunci când vorbesc – rareori – despre fericire.
La fel ca toții copiii care cresc,
descopăr că există nefericire și că viața nu se desfășoară chiar ca-n poveștile cu zâne.
Oare e atât de greu să fii fericit?

Am douăzeci de ani.
Sunt un student mai degrabă fericit.
Între un curs la universitate și repetiții, îmi face plăcere să stau de vorbă cu prietenii și să punem lumea la cale.
N-am scăpat de obsesia mea, dar am descoperit un paradox:
Fericirea este un subiect care deranjază.
Poate fi un subiect agasant (“fericirea-i o prostie”),
poate stârni critici (“fericirea te face slab și egosit”),
ostilitate (“fericirea este o dictatură”),
ba chiar dispreț (“nefericirea e mai interesantă decât fericirea”).
De unde toată iritarea acesta când vine vorba despre fericire?

Astăzi…
Încă nu am rezolvat ecuația fericirii. Sau nu complet.
Am făcut totuși progrese…
Ascultându-i și observându-i pe cei care sunt înzestrați pentru a fi fericiți, pentru a construi fericirea.
Însoțindu-i și ajutându-i pe ceilalți să le semene.
Între timp citesc Voltaire. Care spune:
“ Am hotărât să fiu fericit pentru că face bine la sănătate”.
Îmi place fericirea și ideea de fericire.

Dar dumneavoastră?

Cum stați cu fericirea?

Călătorie dezordonată

Privesc stingher cum luminia felinarelor își face loc prin ceață.
Nu mă pot decide dacă întunericul vine de la Luna sau de la Lume.
Luna este albă și chiar strălucește – printre nori, prin ceață și în întuneric.

Poate că atunci când lumea doarme,
Răutatea iese din trupurile noastre și lasă sufletul să respire.
D`asta este noapte, d`asta putem visa.

Închid ochii și pășesc pragul de care mi`a fost întotdeauna frică.
Lângă poarta veche sta un bătrân zâmbitor ce`mi strânse mâna urându`mi bun venit.
Durerea ce`o simțisem până atunci în mine, trecu imediat.
Nici capul, sau unghia tăiată prea adânc, nici ele nu mă mai dor.
Simt o adiere răcoroasă cum îmi traversează trupul, dar imediat pleacă, lăsându`mă mai curat.

Note muzicale îmi cuprind mintea și mă ajută să alunec în tărâmul sacru.
Zâmbitor, privesc în jur, la corul ce`l aud. Lumea se oprește pentru un refren și privește Lumina Albă, de unde o voce caldă, anunță că Pacea tocmai a sosit Din Nou pe Pamânt.
Corul continua să cânte dar parcă nu`i mai ințeleg... Aud doar ticăitul ceasornicului de lângă Lumina Albă, doar el continua să țină ritmul pianului ce atinge inimile noastre.

Mă alătur celor ce`și țineau ochii închiși și mâinile ridicate, cântând o ultimă strofă din cântecul ce parcă eu îl scrisesem. Îmi parea atât de cunoscut ...
Închid ochii și regenerat fiind de armonia melodiei, îmi ridic mâinile știind că Acolo ridicate, se prind de Ceva... de Cineva care mă ajută să continui drumul.

Curând simt din nou acea adiere.. acum nu mă pot decide, este caldă sau... parcă`i rece...
Temător deschid ochii. Sunt lângă felinar, doar eu cu umbra mea... Și ceața.
Înaintez pe cărare numărând stâlpii și fredonând refrenul cântecului.
Azi mi`am amintit că sunt Creat Învingator.

Dorinta.

M`am gandit la tine.

Ochii mi se`nchid atinsi de`o raza de lumina.

E o noua dimineata in mijlocul orasului.

Inchid ochii,

Pasind intr`o lume cunoscuta doar de noi.

Esti aici,

Stai langa mine.

Esti patata pe nas cu inghetata

Si nu te mai poti opri din ras.

E altfel decat esti tu obijnuita,

E ceva nou

Si stiu, ti`e frica.

Dar, cine esti?

Doar o proiectie a fericirii, a gandurilor mele?

Zdruncinat de`un claXon deschd ochii brusc.

Sunt in a doua banca in sala de examen.

Ai plecat...

Si`am ramas singur, privind in ganduri

Ce se scurg pritre randuri.

Gand Soptit

N`am mai vorbit de mult cu tine.
Stau mai mereu si ma intorc in amintiri.
Sa fii fost tu doar o stea a fericirii mele?

Ochii mei au imbatranit.
Mi`e greu sa te mai privesc.
Asa ca inchid ochii
Si las lumina ta sa se stinga pe chipul meu.

Niciodata n`am sa pot uita
Lumina din privirea ta
Sa fii fost doar un suras ce s`a stins?

Fug intr`o lume ciudata,
Desi as vrea sa mai stau.
Intr`o carte, intr`o noapte, in soapte.
Doar intr`o noapte, macar un vis…

Ultima Scrisoare.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

vreau sa fiu.

Intr`o noapte vreau sa ajung o stea.

Sa aprind si eu o speranta in ochii celui ce ma priveste.

Sau sa ajut o lacrima sa`si croiasca drum pe`un obraz

Intr`o alta seara vreau sa fiu dorinta aprinsa a doi tineri indragostiti,

Sa le fiu pecetea,

Semn al dragostei divine.

Intr`o noua seara vreau sa stralucesc doar pentru tin`

Sa te privesc cum stand la geamul casei tale ,

Ma privesti cu jind.

Iar in ultima seara vreau sa fiu doar un strain.

Sa ma plimb pe cer... alunecand usor in umbra noptii care vine.

.

Nu știu cum sa încep

Nu știu ce`I ala început

In mine totul e sfârșit.

Trăiesc doar din trecut.

Îmi amintesc cum ma loveam când ma jucam

Si vad cum totul se repeta iar:

Acum nu ma mai joc cu bete sau cu jucării stricate

Ma joc cu ce`a rămas,

Bucăți din inima fărmate.

Un deget amputat mai creste înapoi ?

Ochiul bolnav mai vede clar?

Cum poate un suflet în bucati sa rada iar?

Vreau doar sa rad și sa ma joc cu bete

Vreau sa distrug toți spinii de pe deal

Vreau sa fiu murdar, sa umblu iar în zdrente.

Poate asa, un suflet trist, va rade iar.

doar amintiri.

doar amintiri mi`au mai ramas

dintr`o poveste care`a fost demult.

as vrea sa te chem

dar nu mai am glas

deoarece plangand

el s`a pierdut.

poate`ai uitat ce`ai simtit odata

sau poate eu nu de ajuns te`am iubit.

dar am ramas profund indurerat

din ziua in care m`ai parasit.

privesc cum taci.

dar inteleg ce spui

si stiu ca iti pare rau de tot ce ai facut.

oricum

te rog

nu spune nimanui

de mine

care te`am iubit prea mult

Dimineata.

În fiecare dimineaţă viaţa reîncepe, totdeauna în mişcare. Ea renaşte, creşte, se transformă şi se pune în valoare. În fiecare dimineaţă viaţa reînfloreşte, îşi întinde braţele către cer.
În fiecare dimineaţă viaţa îşi caută egalul, se regăseşte, se dăruieşte, apare sub multiple forme, în mii de apariţii, diferite şi minunate, se reinventează mereu din nou miracolul etern al renaşterii unei noi zile.”

Gandirea Pozitiva

Gandirea pozitiva are de`a face cu ce crezi despre o problema.
Entuziasmul are de`a face cu ce simti in legatura cu o problema.
Cele doua impreuna hotarasc ce vei face in legatura cu problema respectiva.
Daca as avea puterea sa fac ceva pentru oameni, i`as ajuta sa`si schimbe perspectivele, nu problemele. Gandirea pozitiva nu schimba intodeauna circumstantele noastre, dar ne va schimba intotdeauna pe noi.
Gand vom fi in stare sa gandim corect in legatura cu situatiile dificile, atunci calatoria noastra prin viata va deveni mai buna.